Încă din anul 1973, raportul comisiei coordonate de E. Faure atrăgea atenţia asupra faptului că peste 70% din învăţarea care se realizează pe parcursul vieţii unui individ este învăţare de tip informal. Pornind de la această constatare, se lansa atunci cerinţa ca sistemele de educaţie să ia în considerare această realitate şi să ofere oportunităţi pentru utilizarea acestor experienţe de învăţare. Apoi, în anul 1966, după publicarea raportului J. Delors, această perspectivă a fost reiterată cu un accent specific pe activarea întregului potenţial de competenţe, chiar şi acelea neconştientizate încă de către indivizii înşişi. Pentru a realiza acest lucru, obiectivul a fost acela de a asigura oricând şi oriunde este posibil un sistem de educaţie care să integreze atât învăţarea formală, cât şi cea informală. Această abordare vizează de asemenea redefinirea rolului celui care învaţă. Toate aceste semnale au condus la nevoia de a trece de la învăţarea bazată pe cunoştinţe la învăţarea bazată pe competenţe. De asemenea, importanţa competenţelor de bază era menţionată explicit în acest context.
Memorandum-ul privind învăţarea permanentă şi procesele de consultare iniţiate pe tema învăţării permanente de Uniunea Europeană din ultimii ani sprijină această abordare şi subliniază necesitatea unei schimbări fundamentale în înţelegerea învăţării şi predării ca bază a educaţiei pe parcursul întregii vieţi: recunoaşterea egală a învăţării dobândite în diferite contexte, precum şi validarea învăţării dobândite în contexte non-formale şi informale. Dezvoltarea unor standarde adecvate, a procedurilor de evaluare şi recunoaştere, a portofoliilor de competenţe şi introducerea unor cerinţe instituţionale pentru un cadru european transparent pentru evaluarea calificărilor profesionale sunt puncte de reper fundamentale în acest proces.
În acest context, scopul proiectului pilot Leonardo da Vinci ICOVET este de a dezvolta şi testa proceduri de validare a competenţelor profesionale ale tinerilor, obţinute în afara sistemului formal de educaţie.
O serie de cercetări ale Institutului German pentru Tineret (promotor al acestui proiect) cu privire la integrarea tinerilor dezavantajaţi au arătat că procesul de integrarea poate avea succes numai dacă sistemele de finanţare şi sprijin răspund adecvat cerinţelor şi profilului tinerilor în cauză. Unul dintre obstacolele importante pentru a realiza acest lucru constă în lipsa de informaţie relevantă privind nivelul de dezvoltare a competenţelor tinerilor. Certificatele de absolvire, în special cele acordate pentru nivelurile mai scăzute de calificare, nu validează adesea în mod corespunzător nivelul real de competenţe al indivizilor, ignorând în special nivelul competenţelor de bază şi al cunoştinţelor operaţionale. Ca urmare, se constată în multe cazuri diferenţe semnificative între performanţele tinerilor obţinute în cadrul aceluiaşi nivel de certificare, precum şi un nivel înalt de incertitudine privind corespondenţa între competenţele de bază ale unui individ şi cerinţele de piaţa forţei de muncă. În mod particular, putem vorbi despre o lipsă de informaţie cu privire la competenţele dobândite prin experienţele extra-curriculare (de exemplu: învăţarea la locul de muncă, voluntariat, utilizarea noilor tehnologii de comunicare). În conformitate cu rezultatele cercetărilor realizate în cadrul Institutului German pentru Tineret, aceste tipuri de competenţe sunt extrem de importante pentru a creşte şansele de ocupare ale indivizilor. În cazul tinerilor, lipsa unui sprijin specific şi adaptat pentru dezvoltarea competenţelor individuale conduce adesea la o înţelegere deformată a propriilor capacităţi şi la un nivel scăzut de încredere în sine, fapt care poate influenţa negativ viitoarele experienţe de învăţare ale acestora. Pe de altă parte, instituţiile de educaţie nu conştientizează suficient care sunt acele aspecte ale programelor educaţionale care îi ajută cel mai mult pe tineri, oscilând cu dificultate între programe suprasolicitante şi programe sub potenţialul real de dezvoltare al elevilor.
Un interes particular în acest context îl constituie modul în care un astfel de instrument de validare poate fi adaptat la structura sistemului de educaţie şi formare pre-profesională şi calificare profesională a tinerilor dezavantajaţi. Cum ar putea personalul de educaţie şi formare să sprijine transferul experienţelor de învăţare dobândite în contexte non-formale în cadrul instituţional al învăţării? Pentru a sprijini cadrele didactice în rolul acestora de consilieri sau mediatori în învăţare, proiectul propune un cadru de analiză şi un ghid practic privind metodologii didactice de integrare a învăţării informale şi non-formale. Ghidul de bune practici est proiectat ca un set de recomandări adresate instituţiilor de educaţie, oferind acestora informaţii utile pentru planificarea unui tip de intervenţie educaţională personalizată. În acest scop, un modul de formare a formatorilor va oferi un cadru sistematic de referinţă privind schimbarea dinamicii învăţării şi predării, punând la dispoziţia formatorilor noi perspective asupra unui model de învăţare bazat pe mentoriat şi suport educaţional personalizat, care să conducă la o mai ridicată transparenţă a competenţelor reale şi a calificărilor profesionale.
Populaţia ţintă a proiectului se constituie în următoarele categorii: Tineri în situaţii de dezavantaj, aflaţi în perioada de tranziţie de la şcoală la muncă sau de la învăţământul obligatoriu la cel profesional (de exemplu: tineri care au fost excluşi din sistemul de calificare profesională din cauza slabelor competenţe de bază dobândite în învăţământul obligatoriu, tineri dezavantajaţi social, tineri supuşi discriminărilor de orice tip, care nu au beneficiat de suportul educaţional necesar propriilor nevoi de învăţare); Experţi, decidenţi de politici educaţionale, lucrători sociali, funcţionari publici la nivel local, naţional şi european, responsabili cu elaborarea unor astfel de programe suport; Departamentele de resurse umane din cadrul companiilor, camerelor de comerţ sau din cadrul altor instituţii cu responsabilităţi similare.
Instituţiile vizate de proiect sunt cele care oferă programe suport specifice pentru tineri dezavantajaţi. În Germania acestea sunt: instituţiile de formare şi calificare profesională, serviciile de asistenţă socială pentru tineri, întreprinderi. În Grecia, Marea Britanie, Irlanda, România şi Spania, instituţiile ţintă sunt cele care oferă formare profesională pentru tineri dezavantajaţi socio-economic şi cultural, absolvenţi ai învăţământului obligatoriu. Toate aceste instituţii resimt nevoia de a îmbunătăţi sprijinul acordat categoriile de tineri dezavantajaţi, de a dezvolta şi construi învăţarea pe baza competenţelor personale ale fiecărui tânăr, de a depăşi deficitul de învăţare şi de a oferi oportunităţi de recuperare a competenţelor lipsă. De asemenea, instituţiile menţionate sunt interesate să promoveze perspective viabile de inserţie socio-profesională, formare adecvată, mediere şi consultanţă privind competenţele de bază necesare unei învăţări încununate de succes.
În prima fază a proiectului se va elabora un studiu asupra metodelor de validare a competenţelor dobândite în contexte informale sau non-formale. Studiul se va fundamenta pe o analiză comparativă a diferitelor proceduri şi instrumente de evaluare şi validare a competenţelor utilizate în ţările partenere în proiect. Scopul analizei este de a identifica un set de metode care să îndeplinească atât condiţiile impuse de instituţiile de formare şi asistenţă, cât şi de tinerii în cauză. Un accent deosebit va fi pus asupra competenţelor cheie, relevante pentru categoria de vârstă vizată de proiect (de exemplu: competenţe dobândite în timpul petrecut cu prietenii, la locul de muncă, utilizând noi mijloace de comunicare, în practica profesională, călătorind, făcând sport sau muncă voluntară etc.)
Pe baza rezultatelor obţinute în prima fază, pasul următor al proiectului constă în realizarea unei anchete în scopul analizării efectelor unui astfel de instrument de validare a competenţelor şi de a revizui instrumentul iniţial.
Următoarea fază a proiectului va fi dedicată unei proceduri interactive şi participative de testare a validităţii metodelor şi instrumentelor elaborate în fazele anterioare. Procesul de validare se va realiza în cadrul instituţiile partenere, dar vor fi implicate şi cel puţin 20 de alte instituţii colaboratoare (şcoli, instituţii de asistenţă a tinerilor dezavantajaţi, companii). Rezultatele testului de validitate vor oferi un cadru conceptual privind metodologiile didactice de includere a învăţării non-formale şi informale în curriculum-ul formal. Acest cadru conceptual va fi editat în forma unui ghid de bune practici, disponibil în variantă electronică, în mai multe limbi.
Obiectivul fazei a 4-a a proiectului este de a dezvolta un modul de formare a formatorilor. Acest modul special se adresează nevoilor personalului didactic identificate în faza anterioară. Faza finală a proiectului va urmări în mod special să răspundă nevoilor cadrelor didactice de a sprijini integrarea experienţelor de învăţare non-formală şi informală în contextul formal al învăţării şi de a dezvolta rolul profesorilor ca mediatori şi consilieri în învăţare.
Cercetările realizate în cadrul Institutului German pentru Tineret asupra învăţării extra-curriculare la tineri au arătat că există diferenţe semnificative între tipurile de competenţe dobândite, în raport cu variabila de gen (Wahler, 2003). Mai mult, una dintre autoarele unui studiu realizat asupra experţilor care lucrau cu tineri dezavantajaţi (Schulewski, „Doing Gender”), arăta în analiza sa faptul că şansele fetelor şi băieţilor de a obţine competenţe de bază pe parcursul unui program de sprijin depind semnificativ de nivelul de conştientizare a problematicii de gen în rândul celor care lucrează cu tinerii, precum şi de nivelul de integrare a aspectelor de gen în activitatea educaţională. Cu toate acestea, se constată în prezent un interes limitat pentru problematica de gen în abordările privind validarea învăţării non-formale şi informale. Ca urmare, instituţiile partenere în acest proiect şi-au propus să evalueze permanent aspectele de gen şi să ia în considerare rezultatele obţinute din această perspectivă în toate activităţile care se vor desfăşura.
